Sub vechiul cod, cererea de interventie principala se numea interventie in interes propriu, iar cererea de interventie accesorie se numea interventie in interesul altuia. Aceasta vizeaza situatia in care tertul intra in proces pentru a pretinde pentru el un drept care este chiar dreptul dedus judecatii din cererea de chemare in judecata sau un drept strans legat de acesta. El are o relatie de subordonare fata de partea pentru care a intervenit. Cererea de interventie accesorie se judeca intotdeauna impreuna cu cererea principala. Daca partea pentru care a intervenit pierde procesul, se va respinge si cererea de interventie accesorie. Daca partile initiale din proces ajung la o tranzactie inainte de solutionare, intervenientul accesoriu nu poate solicita continuarea judecatii decat daca demostreaza ca tranzactia s-a realizat in vederea fraudarii intereselor lui. INTERVENŢIE ACCESORIE, cerere incidentă prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Întrucât nu reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel sau recurs. Intervenţia accesorie se soluţionează în două etape: a) admiterea în principiu; Cererea de intervenţie în interesul altuia sau accesorie constituie o formă de participare voluntară a terţilor în procesul civil. Este o cerere destinată să sprijine apărarea uneia dintre părţi, prin aceasta deosebindu-se de cererea de intervenţie principală, prin care terţul urmăreşte realizarea sau conservarea unui drept propriu. Respinge ca inadmisibila in principiu cererea de interventie accesorie, formulata de petentul Ministerul Afacerilor Interne, in interesul paratului Guvernul Romaniei. Respinge exceptia inadmisibilitatii cererii de pronuntare unei ordonante presedintiale, ca ramasa fara obiect. Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Cerere de intervenţie voluntară accesorie. Soluţia instanţei de recurs. Potrivit art. 49 alin. 1 şi 3 C. proc. civ. oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se judecă între alte persoane; cererea de intervenţie voluntară este accesorie când este făcută în interesul uneia din părţi, sprijinind numai apărarea acesteia. EN7um. Potrivit art.63 alin.1 şi 148 alin.1 C.proc.civ., cererea de intervenţie accesorie este o cerere adresată instanţei şi care, în principiu, este supusă timbrajului, neexistând nici un text legal care să prevadă scutirea acesteia de la plata taxei. Reiese, așadar că în mod legal curtea de apel a respins cererea de intervenție accesorie voluntară formulată în cauză ca inadmisibilă, reținând că fostul lichidator judiciar nu mai justifică un interes actual în formularea acestei cereri, în condițiile în care societatea debitoare a fost radiată, iar E. nu mai deține calitatea de lichidator al S.C. B. S.R.L. INTERVENŢIE ACCESORIE, cerere incidentă prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Întrucât nu reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel sau recurs. Intervenţia accesorie se soluţionează în două etape: a) admiterea în principiu; Interesul de a fi introdus într-un proces în curs de desfășurare, stricto sensu, vizează doar interesul pe care trebuie să-l justifice cel care formulează o cerere de intervenție, fie ea principală sau accesorie. Interesul de a interveni în procesul civil reprezintă un interes special în raport cu interesul de a acționa. El presupune nu numai justificarea unui folos material sau moral de pe urma activității judiciare, fiind necesară justificarea interesului de a participa la

cerere de interventie accesorie